O genuflexiune ori o mișcare de torsiune între tibie și femur poate cauza o leziune a meniscului. Ruptura de menisc se produce în momentul în care se rup unele bucăți ale cartilajului meniscal, fie din cauza unor mișcări de rotire a genunchiului, fie din cauza altor factori.
Aproximativ 15% dintre leziunile sportive sunt leziuni cauzate de menisc. Factorii de risc pentru ruptura de menisc includ vârsta înaintată, sportul și osteoartrita. Ruptura de menisc este una dintre cele mai comune leziuni ale genunchiului și se manifestă printr-o durere destul de severă.
Meniscul este o bucată de cartilaj ce stabilizează articulația și protejează oasele împotriva uzurii. Rupturile de menisc apar adesea în cazul celor care practică sporturi de contact, precum fotbalul sau sporturi ce implică sărituri. Persoanele în vârstă sunt mai predispuse la rupturi de menisc, deoarece meniscul se slăbește odată cu trecerea anilor.
Aproximativ 40% dintre cei care au peste 65 de ani se confruntă cu rupturi de menisc.
Ce este fisura de menisc?
Fisura de menisc este o ruptură parțială a meniscului și poate fi cauzată de mișcarea bruscă a coapsei. Cele mai frecvente simptome ale fisurii de menisc includ:
- Blocarea genunchiului
- Senzație de instabilitate a genunchiului
- Umflarea genunchiului
Ruptura de menisc – cauze
Meniscul se poate rupe în urma activităților ce implică o întoarcere sau o oprire bruscă. O mare parte dintre sportivii care joacă fotbal, rugby, tenis sau baschet sunt predispuși la ruptură de menisc.
Meniscul se slăbește odată cu înaintarea în vârstă. De aceea, persoanele cu vârsta peste 30 de ani se confruntă mai des cu rupturi de menisc. Mișcările ce implică ghemuirea pot duce la rănirea unui menisc slăbit.
Cei care suferă de osteoartrită au un risc mai ridicat de a se răni la genunchi și de a-și rupe meniscul. Osteoartrită este o boală ce se manifestă prin durere și rigiditate în articulații.
Tipuri de rupturi de menisc
Rupturile de menisc nu sunt toate la fel și nu sunt provocate de aceeași traumă. În plus, nu toate rupturile de menisc necesită același tratament.
Există rupturi de menisc care pot fi acute ori traumatizante, dar și rupturi de menisc de tip degenerativ. Acestea din urmă apar din cauza uzurii. Rupturile traumatizante au diferite forme și dimensiuni.
Prin examinarea genunchiului se poate identifica leziunea meniscului.
Rupturile de menisc pot fi:
- Ruptură radială
- Ruptură longitudinală
- Ruptură oblică
- Ruptură orizontală
- Ruptură „mâner de găleată”
- Ruptură complexă
Ruptură de menisc – simptome
Atunci când apare ruptura de menisc se poate auzi un sunet în articulația genunchiului. Ulterior, pacientul se va confrunta cu:
- Durere;
- Umflătură;
- Senzație de blocare a genunchiului;
- Dificultăți la mișcarea genunchiului;
- Sentimentul că genunchiul cedează.
În plus, poate apărea și o senzație de alunecare, care indică faptul că o bucată de cartilaj blochează articulația genunchiului.
Dureri la nivelul genunchiului
Multe persoane se plâng de dureri de genunchi. Aceste dureri pot apărea după un meci de fotbal, după o plimbare sau un accident. De cele mai multe ori, durerea de genunchi este provocată de o ruptură de menisc.
De cele mai multe ori, durerea ce rezultă din ruperea meniscului se ameliorează în câteva zile sau dispare de la sine, fără a fi nevoie de intervenție chirurgicală. Dacă înainte de ruperea meniscului a existat o leziune, probabil durerea de genunchi se va resimți de fiecare zilnic.
În general, rupturile de menisc apar la tinerii activi. Cei mai mulți pacienți cu rupturi acute trebuie să opteze pentru intervenția chirurgicală pentru a scăpa de dureri.
Umflarea genunchiului
Umflarea genunchiului limitează flexibilitatea și funcția articulației. O persoană cu genunchiul umflat nu-și poate îndoi complet articulația. În plus, genunchiul umflat s-ar putea înroși.
Blocarea genunchiului
Printre cele mai comune simptome ale rupturii de menisc se numără și blocarea genunchiului într-o anumită poziție. Pacientul nu-ți poate extinde genunchiului decât la 10-30 de grade. Cu cât genunchiul este întins mai tare, cu atât durerea este mai severă.
Blocarea genunchiului apare în urma inflamației membrane sinoviale sau a deteriorării cartilajului.
Hidrartroza
Hidrartroza apare atunci când în articulația genunchiului sau în jurul ei se acumulează o cantitate prea mare de lichid. Cauzele acestei inflamații includ artrita și leziuni ale meniscului.
Hidrartroza se manifestă prin:
- Rigiditate – piciorul nu poate fi îndoit sau îndreptat cu ușurință;
- Umflătură – zona din jurul genunchiului afectat se umflă;
- Durere – în funcție de cauza hidrartrozei, durerea poate fi ușoară sau intensă;
- Febră și frisoane.
Instabilitatea genunchiului
Unele activități pun o presiune mare pe genunchi și pe structurile din jurul lui, provocând instabilitate la nivelul articulației. Una dintre cele mai frecvente cauze ale instabilității genunchiului este leziunea articulației.
Pentru ca durerea cronică să se vindece, este necesar să se localizeze punctele din genunchi care provoacă instabilitatea articulației.
Rupturile de menisc pot cauza, de asemenea, instabilitatea genunchiului, afectând funcția acestuia.
Alte simptome ale rupturii de menisc:
- Durerea în apropierea zonei afectate;
- Durere apărută imediat după accidentare;
- Durere după odihnă;
- Durere în timpul mișcării genunchiului;
- Acumulare de fluid în genunchi;
- Blocarea genunchiului.
Complicațiile rupturii de menisc
Sportivii și persoanele în vârstă se confruntă destul de des cu rupturi de menisc. Unii cercetători au făcut studii pentru a descoperi factorii de risc pentru rupturile de menisc.
Studiile au arătat că persoanele cu vârsta peste 60 de ani, cei care urcă scările în mod regulat sau fac genuflexiuni sunt mai predispuși la ruptura de menisc. Rupturile acute de menisc sunt întâlnite, mai ales, la jucătorii de fotbal și rugby.
Printre complicațiile ce pot apărea în urma unui menisc rupt se numără instabilitatea genunchiului și durere persistentă în genunchi. În plus, cei care suferă o ruptură de menisc au un risc ridicat de a dezvolta osteoartrită.
Diagnosticarea rupturii de menisc
Medicul trebuie să afle dacă există o ruptură de menisc sau dacă durerea de genunchi este cauzată de o altă problemă. Acesta îl va întreba pe pacient când au apărut simptomele și dacă genunchiul a fost rotit.
De asemenea, medicul trebui să ia în considerate istoricul medical al pacientului înainte de a-i recomanda un tratament. Dacă acesta a mai suferit în trecut o ruptură de menisc, medicul i-ar putea recomanda o meniscectomie.
Examen clinic
După ce verifică istoricul medical, medicul trebuie să afle dacă genunchiul este blocat sau dacă s-a rupt o bucată de cartilaj. Piciorul pacientului va fi mișcat în mai multe direcții pentru a se verifica dacă mișcare este afectată.
- Testul McMurray
Medicul flexează piciorul pacientului la 90 de grade, apoi îl va întoarce în ambele direcții pentru ca tibia să se rotească peste femur. Prin rotația internă se testează ruperea meniscului lateral, iar prin rotația externă se verifică ruperea meniscului medial.
- Testul de compresie Apley
Pacientul stă pe burtă cu genunchiul îndoit la un unghi de 90 de grade. Medicul aplică o forță descendentă pe piciorul pacientului, iar dacă acesta resimte o durere în secțiunea interioară a articulației, ar putea suferi de o ruptură de menisc mediană.
Artroscopie exploratorie
Artroscopia îi permite medicului să observe articulația genunchiului fără a efectua o incizie mare. Această procedură chirurgicală este folosită pentru diagnosticarea și tratarea mai multor probleme ce apar la nivelul genunchiului.
Artroscopia presupune introducerea unui artroscop în articulația genunchiului. Acest artroscop are o cameră ce redă imaginile pe un monitor video.
Prin intermediul acestei proceduri se pot descoperi diferite probleme la nivelul genunchiului, precum o ruptură de menisc ori o patelă aliniată incorect. Perioada de recuperare depinde în funcție de gravitatea problemei de la genunchi.
Teste imagistice
Dacă medicul crede că este nevoie de o intervenție chirurgicală, îi poate recomanda pacientului să facă anumite teste imagistice, precum RMN (scanare prin rezonanță magnetică) pentru a vedea mai bine țesuturile moi din articulație.
De asemenea, medicul va putea verifica dacă există o acumulare de fluid în genunchi sau dacă s-a rupt o bucată de menisc.
Cum se tratează ruptura de menisc?
Pentru determinarea tratamentului se ia în calcul severitatea și localizarea rupturii. De asemenea, înainte de a prescrie tratamentul, medicul trebuie să țină cont de cât de activ este pacientul.
Tratament non-chirurgical
Rupturile care apar din cauza artritei se vindecă în timp, dacă pacientul urmează un tratament pentru artrită. Unele rupturi care nu blochează mișcarea genunchiului se ameliorează de la sine și nu necesită intervenții chirurgicale.
Medicul îi poate recomanda pacientului:
- Odihnă – activitățile care intensifică durerea trebuie evitate;
- Medicamente – pastilele pentru durere pot ameliora durerea de genunchi;
- Gheață – o pungă de legume congelate amplasată pe genunchiul afectat timp de 15 minute poate reduce umflătura. Această procedură trebuie repetată dată la 4-6 ore.
Exerciții de kinetoterapie
Aceste exerciții pot ameliora durerea și îmbunătăți funcția genunchiului. Dovezile arată că exercițiile de kinetoterapie ajută la reducerea simptomelor rupturii de genunchi.
Avantajele kinetoterapiei:
- Ameliorează durerea și inflamația;
- Restabilește flexibilitatea;
- Redă controlul asupra genunchiului;
- Restabilește funcția musculară.
Tehnica RCGE
Dacă ruptura nu este mare, s-ar putea să nu fie nevoie de intervenție chirurgicală. Tehnica RCGE este eficientă în tratarea leziunilor apărute la persoanele care fac sport și presupune repaus, compresie, gheață și elevație.
Medicul îi poate recomanda pacientului să renunțe pentru o vreme, a activitatea care i-a provocat ruptura de menisc. De asemenea, pacientul ar putea fi nevoit să utilizeze cârje pentru a nu pune presiune pe picior.
Pentru a preveni umflarea, se recomandă purtarea unui bandaj de compresie elastic și folosirea unor pachete de gheață.
De asemenea, umflătura se poate reduce, dacă pacientul stă cu piciorul pe o pernă, deasupra nivelului inimii, atunci când se odihnește.
Tratament medicamentos
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot ameliora durerea și umflăturile. Însă, acestea pot provoca reacții adverse, precum ulcer și sângerări. De aceea, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene ar trebui administrate doar ocazional sau conform recomandării medicului.
Tratament ortopedic
Bandajul elastic de compresie ar putea reduce umflarea, însă nu este recomandat a fi folosit pe termen lung pentru că poate slăbi mușchii.
Proteza de genunchi poate fi mai utilă decât bandajul elastic, deoarece oferă mai multă stabilitate.
Tratament chirurgical
Dacă tratamentele de mai sus nu funcționează, pacientul ar putea fi nevoit să apeleze la intervenția chirurgicală. Operațiile recomandate pentru ruptura de genunchi includ:
- Meniscectomia parțială
Această procedură implică efectuarea a două incizii de mici dimensiuni în partea anterioară a genunchiului. Printr-o incizie, chirurgul introduce o cameră pentru a verifica interiorul articulației. Prin cealaltă incizie se plasează un instrument chirurgical în articulație pentru a scoate bucata de cartilaj ruptă. Cât timp camera este înăuntru, chirurgul examinează și restul genunchiului.
Potrivit studiilor, meniscectomia parțială s-a dovedit a fi eficientă în 78-88% dintre cazuri.
- Meniscectomia totală
Meniscectomia totală se efectuează atunci când trebuie îndepărtat întregul menisc. Prin îndepărtarea acestuia, unele simptome se ameliorează. Însă, odată cu eliminarea meniscului, stabilitatea articulației se reduce.
- Transplant de menisc
Dacă meniscul este rupt foarte tare și nu se mai poate reface, acesta trebuie scos. Mulți pacienți, în special, persoanele active cu vârsta până în 55 de ani, optează pentru transplantul de menisc. Această procedură implică înlocuirea meniscului deteriorat cu un cartilaj ce stabilizează articulația.
Recuperare post-chirurgicală
Perioada de reabilitare diferă în funcție de tipul intervenției chirurgicale, de vârsta și starea pacientului. Majoritatea celor care suferă o meniscectomie artroscopică își pot relua activitatea în 2-4 săptămâni.
Timpul de recuperare după intervențiile pentru repararea și înlocuirea meniscului este mult mai lung. Tratamentul de reabilitare include terapie cu gheață, ultrasunete, ciclism.
Tratamente moderne
Pentru întărirea meniscului și a țesuturilor din jurul său se poate folosi stimulare electrică neuromusculară. Injecțiile cu corticosteroizi făcute în articulația genunchiului pot ameliora durerea și inflamația. De asemenea, și terapia extracorporeală cu șoc s-a dovedit a fi utilă pentru pacienții cu ruptură de menisc.
Injectarea de celule regeneratoare
Această procedură minim invazivă poate vindeca țesutul rănit, ajutându-l pe pacient să se recupereze mult mai repede. Injectarea de celule regeneratoare s-a dovedit a fi o soluție mai bună pentru repararea cartilajului decât implantarea cartilajului articular.
Celulele sunt extrase atât din grăsimi, cât și din măduva osoasă prin proceduri minim invazive.
Cum influențează ruptura de menisc calitatea vieții?
Pentru a-și proteja articulația genunchiului, unii oameni sunt nevoiți să facă anumite modificări ale stilului de viață. Alergatul ar putea fi înlocuit cu înotul sau ciclismul, deoarece aceste două activități au un impact mai mic asupra genunchiului.
Cârjele trebuie, de asemenea folosite, pentru a reduce presiunea inutilă asupra genunchiului. După ce au suferit o intervenție chirurgicală, pacienții cu ruptură de menisc nu vor putea conduce o perioadă, așadar vor avea nevoie de ajutorul prietenilor și al familiei pentru a se deplasa pe distanțe mai lungi.
Cum poate fi prevenită ruptura de menisc?
Ruptura de menisc apare de regulă, în urma unui accident, deci este dificil de prevenit. Totuși, prin respectarea unor măsuri de precauție, riscul unei rupturi de menisc ar putea scădea.
Cei care fac sport trebuie să poarte încălțăminte potrivită în timpul antrenamentelor. De asemenea, pentru prevenirea rupturii de menisc se recomandă întinderea mușchilor principali de la picior.
Sportivii care practică sporturi ce implică mișcări rapide, trebuie să învețe cum să schimbe direcția și să se întoarcă în mod corect. Aceste tehnici se perfecționează în timp.
Dacă bănuiești că te confrunți cu o ruptură de menisc, cere ajutorul medicului pentru a primi un diagnostic exact și un tratament corespunzător.