Spondilita, cunoscută și sub numele de spondiloartrită, este un tip de artrită ce apare adesea la nivelul coloanei vertebrale. Termenul spondilită este asociat cu mai multe boli care au simptome similare, dar afectează zone diferite ale corpului.
Dacă spondilita apare în coloana vertebrală, aceasta se poate inflama puternic. Adesea apar dureri și alte simptome. În unele situații, oasele vertebrale fuzionează și formează o coloană rigidă, afectând mobilitatea.
Odată cu înaintarea în vârstă, coloana vertebrală se poate deteriora mult mai ușor. De multe ori, deteriorarea coloanei vertebrale este provocată de anumite tipuri de artrită ce afectează atât articulațiile, cât și coloana. Aceasta susține o mare parte din greutatea corpului și facilitează mișcarea.
În timp, coloana vertebrală se uzează, își pierde elasticitatea și nu mai reușește să absoarbă foarte bine șocurile. De asemenea, discurile intervertebrale pierd o parte din apă și se rup.
Se pare că bărbații sunt mai susceptibili la spondilită comparativ cu femeile. Simptomele bolii apar, de obicei, la persoanele de vârstă adultă, iar cele mai întâlnite sunt postura cocoșată și pierderea flexibilității coloanei vertebrale.
Dacă este tratată, spondilita se poate agrava. Așadar, imediat ce pacientul este diagnosticat cu această afecțiune trebuie să înceapă un tratament.
Cauzele spondilitei
Deocamdată nu se cunoaște cauza spondilitei, însă studiile arată că genetica și sistemul imunitar pot duce la apariția acestei afecțiuni. Printre elementele asociate cu spondilita se numără:
- Inflamația anterioară în țesuturi și articulații
- Obezitatea
- Lipsa activității fizice
- Fumatul
- Consumul excesiv de alcool
- Probleme cu spatele (stenoza spinării, boala discului degenerativ)
Factori ereditari
Se crede că spondilita este o boală ereditară, chiar dacă în apariția ei sunt implicați și anumiți factori de mediu. Cele mai multe persoane cu antigen HLA-B27 nu suferă de spondilită. Se pare că bărbații albi sunt mult mai afectați decât femeile de această afecțiune. De obicei, spondilita apare la persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 45 de ani.
Pentru că și genetica joacă un rol important în apariția spondilitei, cei care au în familie persoane diagnosticate cu această afecțiune, au un risc ridicat de a se confrunta cu spondilita.
Factori genetici
Se crede că spondilita se moștenește genetic, iar cei mai mulți pacienți diagnosticați cu această boală se nasc cu gena HLA-B27. Această genă crește riscul de a dezvolta spondilită anchilozantă, însă este nevoie și de alți factori, cum ar fi cei de mediu pentru ca boala să se manifeste.
Infecțiile și spondilita
Spondilita apare, de obicei, în urma mai multor episoade de artrită reactivă cu Klebsiella, la persoanele cu HLA-B27 pozitiv. Potrivit studiilor imunologice, HLA-B27 reacționează încrucișat cu unii antigeni care se găsesc în microorganismele Klebsiella, Yersinia și Salmonella. Totuși, studiile microbiologice arată că doar microorganismele Klebsiella pot fi izolate în probele fecale de la pacienții cu spondilită.
În plus, studiile serologice ce implică mai multe tehnici diferite arată că doar anticorpii ce acționează contra Klebsiella sunt identificați la persoanele cu spondilită.
Simptomele spondilitei
Spondilita se confundă adesea cu dureri mecanice de spate ce apar, de regulă, după o leziune la nivelul coloanei vertebrale. Însă, spondilita este rezultatul unei inflamații în articulațiile vertebrale și se manifestă prin:
- Durere și rigiditate
- Disconfort, în special dimineața
- Pierderea flexibilității coloanei vertebrale
- Senzație de rigiditate
- Fuziune osoase ce poate afecta activitățile zilnice
- Postură înclinată
- Fracturi de compresie
- Probleme de vedere
Dacă spondilita avansează, poate să afecteze diferite zone ale corpului. Articulațiile șoldului și legăturile dintre vertebrele coloanei și pelvis pot fi afectate de spondilită.
Simptome articulare
Spondilita anchilozantă este cel mai întâlnit tip de spondiloartrită. Afectează, în principal articulațiile axiale, însă articulațiile periferice și ligamentele pot fi, de asemenea, afectate.
De-a lungul timpului, durerea și rigiditatea ar putea afecta coloana vertebrală, cutia toracică și gâtul. Într-un final, inflamația ar putea duce la unirea oaselor sacroiliace și vertebrale.
În momentul în care osele se fixează, flexibilitatea coloanei vertebrale se pierde, iar aceasta devine rigidă. În plus, cutia toracică poate fuziona îngreunând respirația. Atât inflamația, cât și durerea pot să apară la nivelul șoldurilor, umerilor, degetelor și gleznelor, limitând astfel mobilitatea.
Simptome extraarticulare
Afecțiunile extraarticulare diferă în funcție de frecvența și severitatea simptomelor. Principalele manifestări extraarticulare includ uveita și boala intestinală.
Spondilita este asociată și cu anumite boli cardiovasculare, precum artrita, cardiomiopatia, boala cardiacă ischemică și boala aortică a valvelor.
Această boală poate duce la apariției febrei, oboselii, inflamație la nivelul ochilor și inimii ori pierderea apetitului. Inflamația ochilor poate apărea la peste un sfert dintre pacienții cu spondilită.
Tipuri de spondilită
Cele mai întâlnite forme de spondilită sunt:
Spondilita anchilozantă
Este un tip de artrită ce afectează coloana vertebrală și provoacă dureri severe și disconfort. Uneori, durerea poate fi neglijată, însă în alte cazuri ar putea fi atât de puternică, încât persoana afectată ar fi nevoită să se aplece.
Dacă boala este diagnosticată precoce, iar pacientul primește un tratament eficient, durerea se poate reduce, iar riscul de deteriorare a coloanei vertebrale poate fi prevenit.
Spondilita anchilozantă poate provoca o durere constantă în zona spatelui inferior sau în șolduri,pentru o perioadă de 3-4 luni. Durerea poate apărea în zona pelvină, după care se poate extinde în zona inferioară.
În momentul în care oasele se unesc, apar dureri și dificultăți la respirație. De asemenea, spondilita anchilozantă poate duce la apariția durerilor în călcâi.
Spondilită hipertrofică
Această afecțiune mai este cunoscută și sub denumirea de osteoartrită și apare atunci când unul sau mai multe oase din coloana vertebrală sunt inflamate. De obicei, acest tip de spondilită apare la persoanele care au împlinit deja vârsta de 50 de ani.
În general, odihna, tratamentul și căldura pot ameliora durerea și disconfortul. Spondilita hipertrofică poate provoca durere, disconfort, dificultăți la mișcare și sensibilitate la nivelul articulațiilor.
Spondilita post-traumatică
Acest tip de spondilită mai este cunoscut și sub denumirea de boală Kummel și apare în urma unor fracturi de compresie la nivelul coloanei vertebrale. Spondilita post-traumatică se declanșează după ce are loc vătămarea inițială.
În anumite situații, acest tip de spondilită se dezvoltă la câteva luni de la vătămarea inițială sau chiar la câțiva ani. Durerea severă, modificarea coloanei vertebrale și slăbiciunea membrelor inferioare pot semnala spondilita post-traumatică.
Spondilita tuberculoasă
Acest tip de spondilită apare în urma tuberculozei de la nivelul coloanei vertebrale. Spondilita tuberculoasă afectează zona din exteriorul plămânilor și vizează coloana vertebrală. Această boală poate afecta mai multe țesuturi din afara plămânilor.
Forma sinusală severă, pierderea apetitului, comprimarea măduvei spinării și febra constantă sunt semne ce indică apariția spondilitei tuberculoase.
Spondilita la debut
Debutul precoce al bolii provoacă rigiditatea și dureri de spate. Durerea apare încet, însă avansează către coloana vertebrală. Din cauza inactivității din timpul nopții, durerea se intensifică.
La bărbați, durerea apare în umeri, picioare și șold, în timp ce la femei, durerea apare la încheieturi, glezne și genunchi. Dacă spondilita este descoperită de la început, printr-un tratament adecvat se poate preveni deformarea coloanei vertebrale.
Spondilita în formă avansată
Acest tip de spondilită mai este cunoscut și sub numele de spondilită anchilozantă și reprezintă fuzionarea articulațiilor vertebrale. Simptomele spondilitei în formă avansată includ inflamația intestinelor, lipsa poftei de mâncare și stare de oboseală.
Spondilita anchilozantă poate fi însoțită de modificări ale posturii. Acest tip de spondilită poate afecta mai multe organe ale corpului, inclusiv inima și ficatul.
Diagnosticarea spondilitei
Pentru diagnosticarea spondilitei, medicul trebuie să verifice istoricul medical al familiei pacientului și să-i examineze articulațiile și coloana vertebrală. De asemenea, ar putea fi nevoie de teste imagistice și de sânge pentru verificarea genei HLA-B27.
Spondilita anchilozantă este ereditară, de aceea este foarte important ca medicul să ceară informații despre istoricul medical al familiei. Această afecțiune nu este asociată întotdeauna cu boli non-scheletice precum uveita, prostatita și diferite boli ce afectează funcția cardiacă.
Examenul fizic poate include:
- Testul Schober – limitarea mișcării coloanei vertebrale lombare poate fi un simptom al spondilitei. Acest test verifică gradul de flexie lombară.
- Testul Gaenslen – durerea sacroiliacă apare la debutul spondilitei. Dacă durerea se intensifică în timpul manevrei lui Gaenslen, este posibil ca pacientul să sufere de o boală articulară.
Dacă coloana toracică este afectată de spondilită anchilozantă, ar putea fi compromisă activitatea toracelui.
Evaluare neurologică
Pacienții cu o tulburare a coloanei vertebrale trebuie să fie evaluați neurologic. Medicul va evalua durerea, amorțeala, modificările vezicii urinare, funcția motorie și spasmele musculare.
Teste biologice
O analiză de sânge poate identifica prezența unei inflamații în organism. Ar putea fi nevoie de unul sau mai multe teste precum:
- Proteina C reactivă
- Vâscozitatea plasmei
- Viteza de sedimentare a eritrocitelor
Aproximativ 30-40% dintre pacienții cu spondilită suferă de inflamații ce pot fi identificate prin testele de sânge.
Teste imagistice
Testele imagistice îl pot ajuta pe medic să-și facă o idee despre ce se petrece în interiorul corpului. Medicul îi poate recomanda pacientului următoarele teste:
- Raze X – radiografie ce permite vizualizarea articulațiilor și oaselor.
- Scanare RMN – ajută medicul să identifice inflamația prezentă atât în interiorul articulațiilor cât și în jurul lor.
Tratament pentru spondilită
Tratamentul are rolul de a elimina rigiditatea și durerea. De asemenea, acesta este folosit pentru prevenirea deformării coloanei vertebrale. Dacă tratamentul este început înainte ca spondilita să provoace leziuni ireversibile, rata de succes este mai mare.
Tratamentul obișnuit pentru spondilită implică administrarea medicamentelor, efectuarea exercițiilor fizice, terapia fizică, relaxarea mușchilor prin terapie rece/cald.
Intervenția chirurgicală pentru corectarea posturii se efectuează doar în cazurile severe.
Medicamente pentru spondilită
Analgezicele și antiinflamatoarele nesteroidiene sunt recomandate, de cele mai multe ori pentru tratarea spondilitei. Paracetamolul sau co-codamolul sunt utile deoarece pot ameliora durerea. Acestea ar trebui administrate înainte ca durerea să devină severă.
Antiinflamatoarele ar putea avea efecte secundare, însă medicul trebuie să ia măsuri pentru a reduce riscul apariției acestora.
Sulfasalazina și metotrexatul sunt două medicamente utile pentru pacienții cu artrită, deoarece acționează încet și ameliorează simptomele pe termen lung.
Pentru spondilita anchilozantă și spondiloartrita axială non-radiografică se recomandă terapiile biologice (anti-TNF). Medicamentele anti-TNF se administrează sub formă de injecție și sunt prescrise de medicul reumatolog.
Aceste medicamente nu sunt potrivite pentru toți pacienții și se prescriu doar atunci când starea pacientului nu poate fi îmbunătățită cu ajutorul antiinflamatoarelor și fizioterapiei.
Cei care prezintă o inflamație la nivelul ochilor pot folosi picături cu steroizi.
Pentru tratarea osteoporozei se folosesc bisfosfonați. Însă, se pare că aceștia ar putea calma durerea și rigiditatea provocate de spondilita anchilozante, deși nu există studii care să demonstreze acest lucru.
Terapia fizică în tratarea spondilitei
Terapia fizică poate oferi numeroase beneficii, precum ameliorarea durerii și îmbunătățirea rezistenței. Exercițiile de întindere ajută la menținerea flexibilității articulațiilor și a unei poziții bune. Este foarte important ca pacientul cu spondilită să facă exerciții pentru spate și gât astfel încât să evite rigidizarea acestora.
Gimnastică medicală
Gimnastica medicală ajută la tonifierea musculaturii cervicale și îmbunătățirea mobilității.
Masajul medical
Acest tip de masaj este foarte util în tratarea spondilitei. Scopul lui este a de îmbunătăți circulația sangvină la nivelul creierului. În urma masajului medical, starea de confort se îmbunătățește iar oboseala dispare.
Tratamente naturiste pentru spondilita
Următoarele tratamente ar putea fi utilizate în combinație cu tratamentele tradiționale:
- Întinderea – ajută la ameliorarea durerii și creșterea flexibilității.
- Terapia termică – pentru a ameliora durerea și rigiditatea din zona afectată se recomandă aplicarea unei sticle de apă fierbinte. De asemenea, o baie caldă poate fi de mare ajutor, mai ales înainte de antrenament. Nu se recomandă terapia termică fără aprobarea medicului, dacă pacientul suferă de diabet zaharat, boală vascular ori tromboză venoasă profundă.
- Acupunctura – acest remediu vechi presupune introducerea unor ace subțiri în unele puncte ale pielii pentru a activa hormonii de ameliorare a durerii.
- Mișcarea – un pacient care stă prea mult pe scaun s-ar putea simți rigid, de aceea i se recomandă să facă mișcare și să se întindă în mod regulat.
- Terapie prin masaj – masajul relaxează corpul și poate crește flexibilitatea.
- Tehnica Alexander – această tehnică îl ajută pe pacient să devină conștient de postura lui pe parcursul zilei.
- Renunțarea la fumat – cei care fumează au un risc ridicat de a suferi leziuni la nivelul coloanei vertebrale.
Tratament ortopedic
Proteza este recomandată pentru pacienții cu spondilită la nivelul gâtului. Aceasta îl poate ajuta pe pacient să controleze durerea prin limitarea mișcării. În plus, sprijină coloana vertebrală, reducând presiunea de pe vertebre.
Intervenție chirurgicală
Cei mai mulți pacienți cu spondilită nu au nevoie de intervenție chirurgicală. Operația pentru spondilită trebuie luată în considerată atunci când:
- Stabilitatea coloanei este compromisă
- Există un deficit neurologic
Tipurile de intervenții chirurgicale efectuate pentru spondilită includ:
Proceduri de decompresie ce au rolul de a reduce presiunea exercitată asupra măduvei spinării. Aceste proceduri ameliorează durerea prin eliminarea țesuturilor ce comprimă structura neuronală.
Osteotomia presupune eliminarea unei părți a osului spinal.
În funcție de tipul operației efectuate, pacientul ar putea fi nevoit să poarte o proteză care să-i susțină coloana vertebrală.
Tratamente alternative pentru spondilită
Acupunctura ar putea fi utilă în ameliorarea durerii, însă nu va avea efect asupra modului în care progresează boala.
Injecțiile spinale reduc inflamația din țesuturile nervoase și ajută la ameliorarea durerii.
Chiropracticienii sunt de părere că o persoană cu un sistem nervos sănătos are un corp sănătos. Aceștia folosesc gheață/căldură, masaj și ultrasunete pentru a îmbunătăți starea pacientului.
Sfaturi utile pentru pacienții cu spondilită
Cei care suferă de spondilită ar trebui să facă anumite schimbări în stilul de viață, precum.
Adoptarea unei diete echilibrate
Deși nu există studii care să arate că anumite alimente pot îmbunătăți starea pacienților cu spondilită, este recomandat ca aceștia să adopte o dietă echilibrată pentru a-și menține o greutate sănătoasă.
Ar fi bine ca cei care suferă de spondilită să consume alimente bogate în calciu și vitamina D deoarece aceste două elemente mențin sănătatea oaselor.
Activitatea fizică
Exercițiile fizice întăresc spatele și ajută la îmbunătățirea posturii. Înotul crește flexibilitatea coloanei vertebrale, de aceea este recomandat persoanelor cu spondilită.
Mișcarea fizică nu previne progresia spondilitei, însă poate ameliora simptomele bolii.
Menținerea unei posturi corecte
Este foarte important ca pacienții cu spondilită să-și mențină coloana vertebrală într-o poziție dreaptă. Aceștia ar trebui să stea doar pe scaune care îi împiedică să se plieze să stea cocoșați.
Aplicarea plasturilor de încălzire
Căldura aplicată pe articulațiile ridice poate ameliora durerea și rigiditatea. De asemenea, și gheața poate fi utilă, deoarece reduce umflăturile.