Tetrapareza spastică este provocată fie de o boală, fie de o leziune și se manifestă prin pierderea parțială ori totală a capacității de utilizare a trunchiului ori a membrelor. De obicei, sunt afectați nervii senzoriali și motrici, de aceea se pierde senzația și controlul asupra zonei respective.
Ce este tetrapareza spastică?
Tetrapareza spastică este un tip de paralizie ce afectează parțial sau total trunchiul și cele patru membre. Paraplegia este asemănătoare, însă nu afectează brațele.
De regulă, pierderea este senzorială și motrică deopotrivă, adică se pierde atât senzația cât și controlul. Tetrapareza cunoscută și sub denumirea de quadripareză afectează atât membrele superioare, cât și membrele inferioare.
Cauzele tetraparezei spastice
Unele persoane suferă de tetrapareză din cauza unor probleme pe care le-au avut la naștere. Paralizia cerebrală pare a fi cea mai frecventă cauză. De regulă, tetrapareza spastică afectează aproximativ 1 din 500 sau 1 din 1000 de bebeluși nou-născuți, însă unii sunt sunt afectați destul de ușor.
Copiii născuți prematur ori cei subponderali au un risc mai crescut de a se confrunta cu o formă gravă de tetrapareză spastică.
În ultimul timp a crescut destul de mult numărul cazurilor de paralizie cerebrală pentru că astăzi copiii născuți prematuri pot fi ținuți în viața prin îngrijire intensivă, dar și pentru că multe mămici nasc gemeni cu ajutorul tratamentelor de fertilitate.
Paralizia cerebrală este un sindrom congenital, însă acesta poate apărea și după naștere. În urma unei leziuni cerebrale apărute după o infecție ori după un accident, poate duce la dezvoltarea tetraparezei dobândite.
În schimb, paralizia cerebrală congenitală apare din cauza unei greșeli în timpul procesului de naștere ori din timpul dezvoltării fetale. Aproximativ 10% dintre cazurile de paralizie cerebrală congenitală par să se dezvolte din cauza lipsei de oxigen din timpul nașterii.
Factori de risc pentru tetrapareza spastică:
- Mamă cu infecție (rubeolă, toxoplasmoză, citomegalovirus etc) în timpul sarcinii;
- Mamă cu tip de sânge incompatibil (incompatibilitatea RH-ului);
- Expunerea la substanțe toxice în uter;
- Mamă cu retard mental ori cu probleme tiroidiene;
- Naștere complicată;
- Icter sever după naștere care nu este tratat;
- Un scor Apgar scăzut;
- Convulsii când bebelușul este mic.
Tetrapareza dobândită poate să apară și din cauza degenerării neurologice. De asemenea, poate fi cauzată de:
- Traumele spinării (rupturile discului intervertebral, accident de mașină etc) ce deteriorează măduva spinării;
- Tulburări de conversie;
- Miopatii acute;
- Evoluția paraliziei flaccide din cauza neuropatiei.
Tetrapareza care afectează măduva spinării poate fi cauzată de:
- Mielita transversală ce afectează toată secțiunea transversală a măduvei;
- Mielopatia necrotică;
- Comprimarea măduvei prin tumoare, abces, sau disc intervertebral rupt;
- Infecții (poliomielita, flavivirus, enterovirus);
- Encefalită ce implică trunchiul cerebral.
Tetrapareza spastică este provocată, de regulă, de leziuni ale creierului apărute înainte de naștere, în timpul ei sau la scurt timp după aceea. Mai mulți factori determină dezvoltarea leziunilor cerebrale în rândul copiilor, inclusiv infecțiile materne, infecțiile fetale ori expunerea la toxine.
Între săptămânile 26 și 34 de sarcină, materia albă a creierului fătului se poate deteriora foarte ușor. Aceasta trimite semnale din creier spre restul corpului, iar dacă este deteriorată, poate afecta tot corpul. Leziunile materiei albe pot provoca tetrapareză spastică.
În urma unui accident vascular fetal, fătul aflat în uter poate suferi leziuni cerebrale ce duc la sângerare cerebrală. De cele mai multe ori, accidentele fetale sunt provocate de cheaguri de sânge placentare, dar și de placenta previa. De asemenea, accidentele fetale pot fi cauzate și de vasele de sânge slabe din creier.
Dacă femeia gravidă are hipertensiune arterială există, de asemenea, riscul ca fătul să sufere un accident vascular cerebral fetal. Această problemă apare destul de des în timpul sarcinii, de aceea medicii trebuie să monitorizeze femeia însărcinată și să acționeze rapid dacă se produce accidentul vascular cerebral fetal.
Tetrapareză spastică – simptome
Dacă tetrapareza este însoțită de hipotonie acută ori areflexie, este posibil să existe o leziune a sistemului nervos inferior. Musculatura spastică și prezența tonusului muscular ridicat poate semnala implicarea creierului.
Când apare paralizia cerebrală, atât membrele inferioare, cât și cele superioare sunt afectate intens. În cazuri foarte grave, apar și dificultăți respiratorii.
Tetrapareza rapidă progresivă poate indica prezența altor afecțiuni. De obicei, în neuropatiile periferice reflexele sunt afectate mai repede.
Majoritatea pacienților se confruntă cu slăbiciune musculară severă și lipsa reflexelor de tendon. Cei cu tetrapareză spastică ar putea avea probleme la înghițire, iar acest lucru conduce la apariția dificultăților de respirație.
Deoarece tetrapareza spastică poate să afecteze tot corpul, crește riscul de deformare a membrelor. Dacă mușchii spastici nu sunt tratați pot provoca probleme grave în timp. În jur de 1/4 din persoanele cu tetrapareză spastică ajung să sufere de scolioză.
Dificultăți de înghițire
Mulți pacienți cu tetrapareză spastică nu se pot alimenta corect, deoarece au tulburări de masticație. Unii nu au suficient control asupra mușchii gâtului și a gurii, motiv pentru care salivează în exces.
Probleme oculare (strabism)
O mare parte dintre copiii care suferă de tetrapareză spastică au strabism. Dacă această afecțiune oculară nu este tratată, poate afecta vederea la un ochi.
Dificultăți senzoriale
Unii pacienți cu tetrapareză spastică nu pot simți senzațiile simple, precum atingerea.
Crize epileptice
În jur de 50% dintre copiii care suferă de tetrapareză spastică au epilepsie. Din păcate, jumătate dintre cazurile de epilepsie, nu au o cauză cunoscută. Celelalte cazuri ar putea fi provocate de mai mulți factori, precum:
- Leziuni prenatale – dacă mama nu ia tratament pentru infecțiile de care suferă, nu renunță la alcool și la fumat, creierul copilului se poate deteriora;
- Tulburări de dezvoltare – mai multe afecțiuni pot fi legate de epilepsie, inclusiv autismul și neurofibromatoza;
- Boli – unele boli infecțioase, precum meningita și encefalita virală pot provoca epilepsie;
- Traumatisme la nivelul capului – leziunile la naștere, căzăturile și accidentele auto pot duce la dezvoltarea epilepsiei;
- Factori genetici – potrivit cercetătorilor, unele convulsii recurente au legătură cu genetica.
Retard mental
Multe persoane cu tetrapareză spastică se pot confrunta cu deficiențe intelectuale. Pacienții care suferă de tetrapareză spastică au un risc mai ridicat de a se confrunta cu retard mental, comparativ cu cei care au alte forme de paralizie cerebrală.
Complicații ortopedice
Tetrapareza spastică este însoțită, frecvent de dislocarea șoldului. Aproximativ 30% dintre pacienții care se confruntă cu aceste două probleme, au dureri cronice. De aceea, este important ca starea șoldului să fie monitorizată frecvent la copii pentru a de detecta din timp subluxarea. Astfel, atât dislocarea șoldului, cât și durerile pot fi prevenite.
Când copilul împlinește vârsta de 18 luni, medicul începe să-i facă radiografii simple pentru a verifica starea șoldului. Copiii care suferă de tetrapareză spastică moderată ori severă nu se dezvoltă la fel de repede ca cei sănătoși. Mușchii lor sunt, de obicei, mai mici mai ales dacă suferă de hemiplegie spastică.
Diagnosticarea tetraparezei spastice
Testele clinice, împreună cu cele neurologice și electromiografice sunt necesare pentru diagnosticarea tetraparezei spastice. Cei mai mulți copii cu tetrapareză spastică, primesc acest diagnostic înainte să împlinească vârsta de 2 ani. Însă, dacă un copil are simptome ușoare, medicului s-ar putea să-i fie greu să-i pună diagnosticul înainte de a împlini vârsta de 4-5 ani.
Anamneza și examenul clinic
Anamneza cuprinde întebări privind modul în care a evoluat sarcina și felul în care a decurs travaliul. De asemenea, medicul va dori să știe cu ce este hrănit cel mic și dacă a mai suferit de alte afecțiuni.
Teste funcționale
Aceste teste adaptate vârstei copilului includ teste psihologice și te inteligență pentru a verifica funcția intelectuală și coeficientul de inteligență.
De asemenea, medicul îi va da copilului teste pentru evaluarea abilităților motorii. În cadrul vizitelor regulate, medicul monitorizează dezvoltarea copilului, tonusul muscular, auzul, vederea și coordonarea astfel încât să excludă alte afecțiuni ce ar putea provoca simptome similare.
În cazul în care copilul își pierde abilitățile motorii, este posibil ca problema să fie cauzată de o altă afecțiune, precum o boală genetică ori musculară.
Teste imagistice
Testele imagistice le permit medicilor să descopere anomalii ce indică prezența unei tulburări de mișcare ce ar putea fi tratată.
Metodele de imagistică folosite sunt:
- Ecografie craniană – folosește unde de sunet cu frecvență înaltă cu scopul de a crea imagini ale creierului. Această ecografie se utilizează pentru sugarii născuți prematur care au un risc ridicat de a suferi de tetrapareză spastică.
- Tomografie computerizată – folosește raze X cu scopul de a crea imagini ale structurii creierului.
- Imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) – folosește un computer, unde radio, dar și un câmp magnetic cu scopul de a crea o imagine anatomică a structurii creierului. Imagistica prin rezonanță magnetică arată locația și tipul leziunilor, oferind detalii mai exacte decât tomografia computerizată.
- Electroencefalograma – folosește mai mulți electrozi atașați sau lipiți pe scalp cu scopul de a verifica activitatea electrică în creier.
Cum se poate trata tetrapareza spastică?
Pacientul trebuie să urmeze un tratament pentru vindecarea măduvei spinării ori a altei afecțiuni ce cauzează tetrapareza spastică. În timpul tratamentului, pacientul este imobilizat cu ajutorul echipamentelor speciale pentru a preveni leziunile suplimentare.
Medicii încearcă să stabilizeze tensiunea arterială și starea de sănătate a pacientului. Pentru a facilita respirația, medicul poate intuba pacientul introducând un tub pentru transportul oxigenului în gâtul acestuia.
Terapie fizică
Este foarte importantă terapia fizică, deoarece menține mușchii puternici. Cu ajutorul ei se încearcă restabilirea ori menținerea capacității de mișcare, creșterea rezistenței și îmbunătățirea confortului.
Un terapeut fizic evaluează mișcarea articulară, rezistența, postura, funcția pulmonară și forța musculară a pacientului pentru a crea un program individualizat.
Terapia fizică poate include exerciții de întindere, aerobic, utilizarea bastoanelor și protezelor.
Tratament medicamentos
Medicamentele orale sunt administrate pentru relaxarea mușchilor contractați ori hiperactivi. Unele dintre ele pot avea efecte secundare grave, precum somnolență, leziuni hepatice, modificări ale tensiunii arteriale.
Un alt tratament standard pentru copiii care au tulburări de mișcare spastică este BT-A injectată local. BT-A împiedică celulele nervoase să activeze mușchii relaxând astfel mușchii contractați. Efectul unei astfel de injectii durează în jur de 3 luni.
BT-A poate avea, de asemenea, efecte secundare, însă acestea sunt destul de ușoare și constau în durere la injectare și simptome similare gripei. Eficiența injecțiilor BT-A este foarte crescută atunci când acestea sunt combinate cu terapie fizică și proteze.
Logopedie
Această terapie poate îmbunătăți abilitatea copiilor de a vorbi mai bine. De asemenea, îl poate ajuta pe copil să folosească limbajul semnelor și să scape de tulburările de înghițire.
Tratament ortopedic
Bastoanele și scaunele cu rotile îi pot ajuta pe pacienți să se deplaseze.
Intervenții chirurgicale
Operația este recomandată atunci când rigiditatea este foarte severă și face mersul pe jos dureros. Chirurgul poate prelungi mușchii și tendoanele care sunt mai scurte pentru a îmbunătăți mobilitatea și a ameliora durerea.
Intervenția chirurgicală poate corecta sau îmbunătăți deformările vertebrale în cazul pacienților cu tetrapareză spastică.
Rizotomia selectivă dorsală (RSD) se recomandă în cazurile de spasticitate severă, în momentul în care celelalte tratamente nu au dat rezultate. RSD se utilizează frecvent pentru relaxarea mușchilor și ameliorarea durerii cronice. De asemenea, se folosește și pentru corectarea vezicii urinare hiperactive.
Proteze
Dispozitivele ortotice sunt utilie în compensarea dezechilibrului muscular și creșterea mobilității. Atât protezele, cât și atelele utilizează forța externă cu scopul de a corecta anomaliile musculare.
Unele dispozitive ajutătoare pentru corectarea vederii și amplificatoarele telefonice pot fi de asemenea, utile pentru cei care au tetrapareză spastică și se confruntă cu probleme de vedere și auz.