Scolioza este o afecțiune a coloanei vertebrale ce apare adesea în copilărie. Dacă nu este tratată la timp, poate provoca dureri severe de spate și chiar dificultăți la respirație.
Din rândurile de mai jos vei afla care sunt cauzele și simptomele acestei afecțiuni. În plus, îți vom spune cum se tratează scolioza.
Ce este scolioza?
Scolioza reprezintă deformarea permanentă a coloanei. Această afecțiune apare frecvent la copii și adolescenți, dar poate să apară și la adulți. De obicei, scolioza este consecința unei alte malformații sau afecțiuni.
Deformarea coloanei vertebrale apare din cauza rotației vertebrelor, iar curburile sale naturale sunt modificate. Se pare că România este pe locul 1 în topul țărilor europene cu cei mai mulți pacienți diagnosticați cu scolioză.
Scolioza – cauze
Scolioza duce la curbarea coloanei vertebrale și poate afecta orice zonă a acesteia. Însă, cele mai afectate sunt zona toracică și zona lombară. De multe ori, cauza schimbării formei coloanei vertebrale sunt necunoscute, însă în unele situații paralizia cerebrală, spina bifidă ori distrofia musculară pot duce la apariția scoliozei.
De asemenea, scolioza poate fi provocată de:
- Afecțiuni neuro-musculare – printre acestea se numără paralizia cerebrală, distrofia musculară și poliomielită, boli ce afectează nervii și mușchii.
- Gene specifice – în apariția scoliozei poate fi implicată cel puțin o genă.
- Scolioza congenitală – este o afecțiune rară ce apare din cauza oaselor din coloana vertebrală care nu s-au dezvoltat normal.
- Lungimea picioarelor – o persoană care are un picior mai lung și unul mai scurt poate suferi de scolioză.
- Osteoporoza – din cauza degenerării osoase poate apărea scolioza secundară.
- Postură incorectă – anumite leziuni și purtarea inadecvată a ghiozdanului poate duce la apariția scoliozei.
Factori de risc pentru scolioză
Scolioza poate afecta copiii care merg la școală. Potrivit rapoartelor, aproximativ 80% dintre cei cu scolioză primesc un diagnostic idiopatic, adică nu există o cauză definitivă pentru afecțiunea de care suferă ei.
Deocamdată nu se cunosc cauzele exacte ale scoliozei, însă există anumiți factori de risc care favorizează apariția acestei afecțiuni:
- Leziuni ale măduvei spinării
- Probleme cu funcțiile musculare
- Defecte congenitale
Dacă mușchii și țesuturile sunt deformate de mult timp, pot apărea complicații. În unele cazuri, complicațiile continuă să apară și după intervențiile chirurgicale.
Până când pacientul primește un tratament, boala continuă să avanseze, chiar dacă a ajuns deja la punctul de maturitate scheletică. Potrivit studiilor, boala progresează pe parcursul a 5 ani cu 2.4 grade pe an.
Scolioza nu afectează doar poziția normală a coloanei, ci are un impact negativ și asupra calității vieții, deoarece provoacă dureri și afectează funcțiile pulmonare. În plus, poate afecta capacitatea individului de a face sport și poate provoca tulburări de somn.
Scolioza – simptome
Pe măsură ce coloana se deformează, împinge umerii și șoldurile, iar pacientul nu mai poate sta într-o poziție normală. De cele mai multe ori, scolioza nu afectează mișcarea și nu provoacă dureri puternice, decât atunci când curba spinală devine severă. Însă, durerile inexplicabile ar putea fi un simptom al scoliozei.
Senzația de oboseală care apare după o perioadă lungă de stat pe scaun sau în picioare ar putea fi, de asemenea, un semn al scoliozei. Cu cât curba spinală este mai pronunțată, cu atât mușchii trebuie să lucreze mai mult pentru a reuși să mențină corpul aliniat.
În timp, acest lucru duce la uzura mușchilor. De asemenea, scolioza poate pune presiune asupra cavității toracice, ducând la apariția problemelor de respirație și la oboseală cronică.
Diagnosticarea scoliozei
De regulă, scolioza este depistată de medicul pediatru, în timpul unui control de rutină. De asemenea, această afecțiune poate fi identificată și de profesor sau de părinte care observă o curbură la nivelul coloanei vertebrale.
Pentru a se pune diagnosticul de scolioză, trebuie să se confirme prezența curburii laterale anormale. De asemenea, trebuie să se excludă alte cauze ce ar putea provoca deformarea coloanei, precum boala Scheuermann ori spondilita anchilozantă.
Pacientul trebuie să stea aplecat la 90 de grade, cu genunchii drepți și brațele întinse spre podea, pentru ca medicul să observe următoarele semne ale scoliozei:
- Un șold este mai mare și mai proeminent;
- Un umăr este mai mare;
- Corpul se înclină pe o parte;
- Talia nu este uniformă;
- Un picior pare a fi mai scurt.
Acest test îl poate ajuta pe medic să depisteze scolioza din partea superioară ori mediană a spatelui, acolo unde apare scolioza idiopatică. Totuși, acest test nu este de mare ajutor pentru depistarea scoliozei din partea inferioară a spatelui, pentru că nu implică rotația nervilor.
Clasificarea scoliozei în funcție de cauză
Medicii vorbesc despre două tipuri de scolioză: structurată și nestructurată. Amândouă se manifestă prin diferite simptome și au nevoie de tratament de specialitate.
Scolioza nestructurată
Acest tip de scolioză este reversibil și se manifestă prin curburi la nivelul coloanei vertebrale, fără rotație. De obicei, este provocată de dureri ori spasm muscular, membre inferioare inegale, apendicită acută.
Scolioza structurată
Acest tip de scolioză este ireversibil și implică curburi la nivelul coloanei vertebrale. De regulă, scolioza structurată este provocată de factori necunoscuți ori de alte boli precum:
- Tulburări nervoase ori musculare (paralizie cerebrală, distrofie musculară, sindromul Marfan);
- Tulburări congenitale (spina bifidă, tulburări care afectează formarea oaselor);
- Leziuni, tumori ori infecții.
Scolioza congenitală
Această malformație este prezentă la naștere și poate fi provocată de un defect de segmentare ori de formare. De obicei, scolioza congenitală este depistată la naștere, însă în unele cazuri, se depistează mai târziu. Aproximativ 75% dintre cei diagnosticați cu scolioză congenitală au nevoie de intervenție chirurgicală, iar 25% au nevoie doar de supraveghere.
Scolioza idiopatica
Diagnosticul de scolioză idiopatică se pune atunci când nu există un proces patologic.
Scolioza moderată nu este dureroasă, însă scolioza severă ar putea provoca anumite dureri de spate la coloana vertebrală. De asemenea, poate duce la apariția problemelor de respirație. De obicei, fetele sunt cele care dezvoltă cel mai des scolioză severă.
Orice tip de scolioză se poate agrava, de aceea se recomandă monitorizarea regulată.
Scolioză neuromusculară
Acest tip de scolioză se manifestă printr-o curbură la nivelul coloanei vertebrale, provocată de probleme ale sistemului neuromuscular. De regulă, scolioza neuromusculară este mai severă la persoanele care nu merg prea mult. Purtarea corsetelor nu poate împiedica progresia curburilor.
Scolioza neuromusculară este legată de următoarele boli:
- Malformație Arnold-Chiari;
- Atrofia musculară spinală;
- Traumatisme la nivelul măduvei spinării;
- Paralizie cerebrală;
- Sindromul Angelman.
Scolioza sindromică
Diagnosticul de scolioză sindromică se pune în cazul în care curbura coloanei face parte dintr-o serie de simptome ale unei afecțiuni recunoscute. Scolioza sindromică este cel mai rar tip de scolioză și este asociată cu:
- Boli ale țesutului conjunctiv (sindromul Ehlers-Danlos și sindromul Marfan);
- Tulburări miopatice (Polimielită, distrofie musculară, spină bifidă și artrogripoză);
- Factori genetici (sindromul Noonan, sindromul Vater, nanism și neurofibromatoză).
Scolioza degenerativă
Scolioza degenerativă este diagnosticată, în general, la persoanele trecute de 50 de ani. Femeile au un risc mai ridicat de a se confrunta cu scolioza degenerativă. Insuficiența discului intervertebral legat de pierderea mușchilor reprezintă principala cauză a acestui tip de scolioză.
Clasificarea scoliozei în funcție de zona afectată
Există 4 tipuri de scolioză ce descriu zona curburii: scolioză cervico-toracală, scolioză toracică, scolioză toraco-lombar și scolioză lombară.
Scolioză cervico-toracală
Acest tip de scolioză se manifestă printr-o curbură principală unică. De obicei, deformările cauzate de anomaliile vebrebrelor din această zonă sunt mult mai vizibile decât cele prezente în alte locuri.
Scolioza toracică
În ceea ce privește scolioza toracică, curbura apare în partea de mijloc. Această formă de scolioză este întâlnită cel mai des. Pentru tratarea ei se recomandă kinetoterapie și exerciții speciale pentru scolioză.
Scolioza toraco-lombară
Scolioza toraco-lombară se manifestă printr-o curbură in partea toracică inferioară și în partea lombară superioară. Pentru tratarea acestui tip de scolioză se apelează inclusiv intervenția chirurgicală.
Scolioza lombară
Curbura specifică scoliozei lombare include vertebrele din partea inferioară a coloanei. Prin tratament medical, accentuarea curburii poate fi prevenită.
Clasificarea scoliozei în funcție de modul de deformare al coloanei
Scolioza se caracterizează prin devierea coloanei într-o parte. În general, scolioza apare fie în partea de mijloc a spatelui, fie în partea de jos, iar coloana se curbează și preia forma literei S ori C.
În funcție de modul de deformare al coloanei, scolioza poate fi:
- Scolioza toracală sinistroconvexă, în forma literei C.
- Scolioză dextroconvexă lombar sinistroconvexă, în forma literei S
Scolioza toracală sinistroconvexă, în forma literei C
Acest tip de scolizoă se caracterizează printr-o curbură în forma literei C. Această curbură este o dextroscolioză toracolombară ce începe de la toracele inferior și se întinde până la vertebrele lombare superioare.
Scolioza dextroconvexă lombar sinistrconvexă, in forma literei S
Acest tip de scolioză se manifestă prin două curburi în coloana vertebrală:
- Curbura superioară (în coloana vertebrală toracică)
- Curbură inferioară (în coloana vertebrală lombară)
Scolioza la copii
Scolioza care afectează atât copiii, cât și adolescenții poate fi de mai multe feluri. Însă, cel mai frecvent, copiii sunt diagnosticați cu scolioză idiopatică, asta înseamnă că nu se cunoaște cauza exactă a bolii.
Foarte rar, scolioza provoacă dureri. De obicei, părinții nu observă curbele mici, însă acesta pot fi depistate de medicul pediatru în timpul unui control de rutină. În cazul curbelor mai mari depistate la copii se recomandă purtarea unui corset. De asemenea, în unele situații, ar putea fi nevoie de o intervenție chirurgicală pentru restabilirea poziției normale.
În funcție de vârstă la care apare, scolioza idiopatică poate fi:
- Scolioză infantilă idiopatică – poate apărea de la naștere până la vârsta de 3 ani;
- Scolioză juvenilă idiopatică – poate apărea de la 3 ani până la pubertate;
- Scolioza adolescentului – apare după pubertate.
Scolioza infantilă idiopatică
Acest tip de scolioză poate apărea la copiii cu vârsta până în 3 ani. Curbele acestui tip de scolioză diferă în funcție de mărime, însă cel mai frecvent apar curbe ușoare. Dacă scolioza infantilă apare la un copil în creștere, curba poate progresa rapid.
Scolioza juvenilă idiopatică
Acest tip de scolioză poate apărea de la 3 ani, până la pubertate. Chiar dacă și copiii mici se pot confrunta cu scolioza juvenilă idiopatică, cei mai afectați par a fi cei aflați la pubertate. Nu doar băieții, ci și fetele ar putea suferi de scolioză juvenilă idiopatică, insă fetele par a fi mai mai predispuse la dezvoltarea curbelor mai mari.
Diagnosticarea scoliozei la copii
Cu cât scolioza este depistată mai repede, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. Diagnosticarea scoliozei este facilă, însă identificarea ei înainte de diagnosticare pare a fi extrem de dificilă. De multe ori, scolioza infantilă trece neobservată.
În unele cazuri, scolioza este identificat abia atunci când copilul trece de pubertate, iar curba devine mai pronunțată.
Teste fizice
Examinarea pacientului are rolul de a depista postura defectuoasă ori scolioza idiopatică reală. Testul Adam poate fi utilizat pentru a face diferența dintre scolioza structurală și scolioza nestructurală. Acest test poate fi făcut în poziție așezată sau în picioare.
Teste neurologice
Pentru diagnosticarea scoliozei, pacientul este examinat fizic. De asemenea, medicul trebuie să afle mai multe despre istoricul lui familial. Copilul este sfăuit să se aplece înainte, îndoindu-se de la talie, și să stea cu brațele atârnate. Medicul caută deformări la nivelul spatelui ori coastelor. În plus, acesta poate folosi scoliometru pentru a măsura rotația curbei spinoase.
Dacă în urma testelor, se identifică o curbă semnificativă, se efectuează o radiografie pentru a se depista dimensiunea exactă a curbei spinării.
Examene imagistice
Radiografia este folosită pentru confirmarea diagnosticului. Radiografia postereonterială efectuată în poziție verticală este preferată de majoritatea medicilor.
Analiza radiografică depistează prezența, locul și vârful curburii.
Cum se tratează scolioza?
În funcție de curba scoliotică, se recomandă următoarele tratamente:
- Curbură de 0-30 – kinetoterapie
- Curbură de 30-50 – kinetoterapie și tratament ortotic
- Curbură mai mare de 50 – intervenție chirurgicală
Tratamentul scoliozei nestructurale
De obicei, nu este nevoie de intervenție chirurgicală pentru tratarea scoliozei nestructurale. În general, se recomandă tratamentul prin kinetoterapie deoarece oferă rezultate foarte bune.
De asemenea, se recomandă:
- Purtarea corsetului pentru prevenirea accentuării curbării;
- Control de specialitate o dată la 4 luni;
- Gimnastică medicală;
- Administrarea unor medicamente;
- Fizioterapie.
Tratamentul scoliozei structurale
Cei care suferă de scolioză structurală (scolioză idiopatică, osteopatică, miopatică etc) au nevoie de un tratament mai complex.
Corsetul – un tratament necesar pentru majoritatea tipurilor de scolioză
Purtarea unui corset poate fi eficientă deoarece previne riscul de agravare a curburii. Cu toate acestea, corsetul nu poate corecta curbura.
Potrivit specialiștilor, corsetul ar trebui purtat timp de 8-12 ore în fiecare zi. Totuși, timpul recomandat pentru purtarea corsetului se stabilește în funcție de:
- Agresivitatea bolii
- Vârsta pacientului
- Tipul curburii
Kinetoterapia
Următoarele două tratamente sunt foarte eficiente în tratarea scoliozei structurale:
- Kinetoterapia și corset – dacă scolioza este sub 50 grade
- Operație și kinetoterapie – dacă scolioza peste de peste 50 grade
Kinetoterapia ajută la:
- Îmbunătățirea poziției coloanei vertebrale
- Creșterea flexibilității coloanei
- Îmbunătățirea respirației
- Creșterea forței musculară
Intervenția chirurgicală
Dacă valoarea unghiului Cobb este de 45-50, atunci se recomandă intervenția chirurgicală. Scopul operației este de a se realiza o bună artroză vertebrală.
Cu cât pacientul primește mai repede un tratament pentru scolioză, cu atât are mai multe șanse de vindecare.